CLICK HERE FOR THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES »

duminică, 11 noiembrie 2007

Special person

It takes a second to meet those special persons in your life,
An hour to appreciate them,
A day to love them,
And a lifetime to forget them...

Simple, true, and unfortunate...

vineri, 9 noiembrie 2007

Romani vs. Italieni

De la sordidul, dar banalul eveniment de la sfarsitul lui octombrie, anul in curs, s-a declansat ceea ce pare a fi o "vanatoare de vrajitoare" in Italia, romanii fiind tinta. Spun "pare" a fi pentru ca nu sunt convins ca este asa. Ar putea fi si o reactie normala si justificata de aparare. Nimic sigur, totul este incert. De ce incert? Foarte simplu. De vreme ce nimeni nu are o imagine clara despre situatie si tot circul declansat nu este altceva decat o "bomba" mediatica, nu poti sa ai certitudini. De la asta a pornit totul... un jurnalist calcat pe picior de vreun roman sau rroman si care a gasit prilejul sa-si refuleze frustrarile xenofobe si /sau ultra-nationaliste "in direct". Ce a urmat este doar un efect de "domino" usor explicabil. Intrebarea interesanta ar fi cum se va termina totul. Probabil prost. Dar poate sunt eu pesimist. Intre timp, nu poti face altceva decat sa privesti spectacolul in plina desfasurare si sa te intrebi... oare cati dintre noi sunt oameni si cati animale?

duminică, 4 noiembrie 2007

House of the People - The Palace of Parliament


The building has a surface of 330.000 square meters, entering the Guiness Book at "Administrative Buildings" chapter, being the second in the world after the Pentagon, while considering its volume, with its 2.550.000 cubic meters, the third in the world, after the building where the space ships are assembled from Cape Canaveral in Florida and after the Quetzalcoatl pyramid in Mexic.

Its sizes are: length 270 m; width 245 m; height 86m (over 0 altitude); depth 14m (below ground level); built surface on the ground 66.000 square meters.

The building has about 1.000 rooms, of which 440 offices, over 30 hall, saloons, restaurants, and service rooms.

400 architects and about 20.000 workers working in three shifts a day took part in the construction.

In order to accomplish this monumental building were used: 1.000.000 cubic meters marble; 5.500 t steel; 20.000 t sand; 1.000 t basalt; 900.000 cubic meters wood material; 3.500 t crystal; 200.000 cubic meters glass; 2.800 chandeliers; 220.000 square meters carpets; 3.500 square meters leather.

A "great" building indeed, a symbol of the past, not really embeded in the present, and not at all in the future. I don't think people look at it with pride, instead they look at it and remember what it stands for, the comunist regime.

Piramida

       1
      11
      21
    1211
  111221
  312211
13112221

Mi-am amintit zilele astea de acest simpatic test, gasit cu ani buni de zile intr-o carte. Ideea ar fi sa se completeze urmatorul rand al piramidei, primul rand fiind "1". Singurul indiciu oferit pentru rezolvare este: "Nu trebuie sa gandesti!"

Veselie printre sardine

Cu parere de rau, trebuie sa recunosc ca nu mi-am facut niciodata timp sa imi iau permisul de conducere si prin urmare, trebuie sa ma deplasez folosind transportul in comun. Imbucurator! Lasand la o parte aglomeratia sufocanta, mizeria si alte asemenea, una din problemele mele o constituie oamenii. Astfel, ma "amuz" adeseori, cand sunt calcat pe picior si vad entitatea respectiva cum se uita cu stupoare si ingrijorare pe jos, in incercarea, sortita esecului, de a elucida un mister cutremurator... "Pe ce am calcat?! Ce oare ar putea fi?!". Ei bine, desi poate parea incredibil, este vorba de un picior. Da, doamnelor si domnilor, cand calci pe "ceva" intr-un autobuz (sau metrou, tramvai, etc.) si care "comenteaza", este foarte probabil sa fie vorba de un picior. Totusi unde ar mai fi deliciul acelor priviri tampe si a scuzelor de o sinceritate debila, daca mai multi ar cunoaste acest secret?! Sa trecem peste. Subiect cvasi-epuizat. Un alt fenomen imi atrage atentia si imi testeaza toleranta la prostie. Doar ca acum ma arunc la un subiect mai controversat sa zicem, o sa vedeti imediat de ce. Este vorba de pensionari! Da, da, chiar ei "insine"! Prezenta lor in mijloacele de transport si asa saturate, la primele ore si seara, mai exact cand cei care inca mai lucreaza, se duc la sau pleaca de la serviciu, este cel putin ostentativa, dar probabil neintentionata. Din pacate efectele nu sunt diminuate de lipsa intentiei. Si uite asa, te trezesti dupa o zi de munca, cu o entitate seculara langa tine, horcaind subtil, un fel de apropos cum ca ar trebui sa cedezi locul. Din partea mea, sa se plimbe pana la adanci batraneti, dar sa ma lase in pace macar in ora aia pe care o petrec zilnic in autobuz in drum spre si de la serviciu. Sa ne respectam batranii, nu? De acord, dar eu as aduce o completare: sa ne respectam batranii care merita. "Vechi" nu inseamna invariabil valoros.

sâmbătă, 3 noiembrie 2007

Equation

(A+B)*(A-B) = sqA - sqB

If: A = B =>

(A+A)*(A-A) = sqA - sqB =>

2A*(A-A) = A*(A-A) =>

2=1

True isn't it?

Haine noi, obiceiuri vechi

Uite ca am ajuns si la sfarsitul anului asta, mai incet mai repede, depinde de fiecare si ne pregatim de ceea ce a fost anuntat ca fiind o "iarna blanda". Sincer, m-am saturat de iernile astea bizare, in care fie ai temperaturi de -30, fie ai o primavara mai racoroasa. Imi lipseste iarna de acum 10-15 ani, cu oameni de zapada, batai cu bulgari de zapada... mai simplu spus, cu zapada! Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine ma scoate din sarite mlastina in care se transforma Bucurestiul pe timp de iarna in prezent, pentru ca fie e prea cald si zapada se topeste, fie nu ninge! Din pacate trebuie sa ne acomodam cu aceste anotimpuri hibrid, care contrazic structura sezoanelor invatate prin scoli. Un Bucuresti acoperit de zapada ar arata mai bine, mai ales prin centrul istoric, de curand renovat. Cred totusi ca va trebui si anul asta sa-mi pun pofta-n cui si sa sar pe garduri si prin pomi de fiecare data cand trece cate o masina, ca sa nu ma fericeasca cu cativa litri de noroi/zapada/ulei de masina, un amestec deosebit de altfel.


Asa ca, ma pregatesc sa trec la haine noi, pentru iarna virtuala ce va urma, dar mai mult ca sigur voi ramane ca si anul trecut, cu aceleasi obiceiuri (vezi orasul dupa ce ninge o data si se topeste tot).

miercuri, 31 octombrie 2007

Halloween

31 octombrie si deci sarbatorim Halloween-ul. Sa-i spunem in romana "ziua tuturor sfintilor" ar fi poate putin exagerat. Am auzit de multe ori oameni indignati de acest import de idei, concepte, etc. din afara in Romania, printre care se numara si aceasta sarbatoare. Parerea mea? Daca nu esti in stare sa ai idei proprii... nu comenta! Halloween-ul este amuzant si haios, nu atat prin costume si jucariile folosite, ci prin atmosfera pe care o inspira si anume o veselie copilaroasa, o detasare de alte aspecte mai "serioase" ale vietii cotidiene.

Prin urmare pot sa zic ca sunt unul dintre cei carora le place aceasta sarbatoare, chiar daca la noi este inca foarte timida. Ar fi minunat ca in timp sa ajungem si noi sa avem obiceiuri specifice, sa se spuna ca in State se face "trick-or-treating", in Romania "ne dati-ori-va-dam", etc. Sa fie putin personalizata sarbatoarea pentru noi, de asta am avea nevoie si de asta ducem lipsa. Sa copiezi e usor, sa-ti insusesti e mult mai greu.

In alta ordine de idei, bucurati-va de aceasta zi si profitati de ocazie, facand ceva misto!

duminică, 28 octombrie 2007

Life



I'll add some photos from now on, photos that give me a feeling, either making me sad, happy, dreamy or anything else.
I found this photo on a site, and I must admit I'm speechless. The word that could describe it is "Life" and it just makes me happy. :)

sâmbătă, 27 octombrie 2007

De ce iubim Bucurestiul?

De ceva timp sunt asaltat de aceasta campanie discreta, de care nu am auzit prea multe. Nu, nu am gresit, chiar asa am vrut sa spun! Mai vezi pe la un colt de strada cate o placa inscrisa cu ceva de genul "Strada unde am cunoscut-o pe Suzana" sau alte asemenea sintagme haioase si prin statii de metrou, in fine cam peste tot. O campanie lansata de Apa Nova, daca nu ma insel, dar recunosc ca nu m-a preocupat si scopul campaniei. Intrebarea este "De ce iubim Bucurestiul?" sau ceva asemanator, nu mi-am incarcat memoria nici macar cu sloganul campaniei. Eu am sa incerc sa raspund aici, site-ul campaniei fiind usor prea sters pentru gustul meu.

Nu sunt nascut in Bucuresti, dar aici am crescut, aici am copilarit, aici m-am maturizat. Deja apare o legatura, o conexiune cu familiarul si inradacinarea izvorata din nevoia de apartenenta sau mai bine zis siguranta. Dincolo de asta, nu cred ca as putea sa parasesc orasul asta pentru un altul din Roamania. Cu putine exceptii, as vedea un regres si nu un progres. Inacceptabil! Posibilitatile in materie de cariera, deschiderea spre exterior si deci spre civilizatie, sunt lucruri pe care le astept de la orasul asta si trebuie sa recunosc ca nu sunt dezamagit. Dimpotriva.

Zgomotos, aglomerat, poluat, murdar in general, cu oamenii mai blazati si poate mai reci decat in alte parti, este totusi un oras frumos, in continua dezvoltare. Imi place pentru ca de acest oras ma leaga multe amintiri, practic toata viata mea de pana acum si pentru ca aici am avut ocazii pe care nu le-as fi avut in alte parti. Aici am vazut mai multe, am invatat mai multe si aici am cunoscut mai multi oameni decat ar fi posibil in alte parti, daca nu din alt motiv decat ca este cel mai populat din Romania.

Nu pot sa spun ca iubesc orasul, pentru ca l-as abandona imediat pentru un oras mai "vestic" dar, la momentul actual, este aproape de un ideal modest.

La multi ani

Nu e scris chiar pe 24 mesajul, dar abia acum m-am gandit ca ar fi frumos sa scriu aici cateva cuvinte.

La multi ani, Valentine!

Cum ziceam si aseara, macar cateva luni de acum inainte nu mai pot sa te tachinez, acum ca avem aceeasi varsta. Dar lasa ca vine si ziua mea! Iti doresc toata fericirea din lume si sa realizezi ce ti-ai propus. Stii doar ca sunt multe de facut, nu e timp de pierdut. Lumea asteapta si noi pe ea, ce sa zic. :)

Tag-ul "Bucuresti" este pus pentru ca as vrea sa recomand oricui binevoieste a citi pe aici, un club, despre care eu abia am aflat, dar care deja este printre primele locuri in topul preferintelor, respectiv Music Club. Muzica buna, lume la fel si mult spatiu, destul de bine si eficient folosit si un decor interesant, dar nu tipator. Formatia de ieri seara m-a impresionat placut si pot sa spun ca a fost un concert foarte bun. Club trecut la capitolul "trebuie sa merg din nou", fara nici o discutie.

Inca o data La multi ani si numai bine!

Schimbare

Putina culoare nu strica. Iar un blog bilingv mi se pare cu atat mai interesant. Un fel de jurnal intim/public. Sentimentul este foarte interesant si greu de descris, dar ma voi gandi la o descriere adecvata.

Intr-o zi insorita, la sfarsitul lui octombrie, va doresc o zi minunata voua, cititor anonim si celui cunoscut deopotriva.

Resolution

It's high time for a few changes. The blog's layout, different languages, being just a few. A new begining, then again you may think every day might be a new begining. One tends to seek balance and stability in his life, but every now and then a few changes or major changes are a breeze of sea air. So, I'll deem this to be a major new begining for me, a resolution for past events.

Out of boredom or more likely intrigued by one particular person, I decided long ago, to join a forum. It was about a tv show. What first seemed to be a waste of time, turned out to be a very intriguing experience. Up's and down's, high's and low's. That's how I would describe it in a few words. A few interesting people and lots of idiots. Then again, isn't that daily life? I enjoyed it nonetheless. But every story must have an appropriate ending. And this is it. I realized lately that that small group I joined, mostly kids, wasn't for me. I don't fit in. A little hesitant at first, I cut off all connections, save a few. It's for the best.

As Valentine knows, this year, things tend to get better. For me as well for her. We both worked for what we have so this makes it even better. I look forward to geting that link, Valentine, don't keep me in suspanse.

Your, younger at times, spiritual brother, Andrew!

duminică, 14 octombrie 2007

Aequitas

Un pas inainte, doi inapoi... alti trei inapoi si tot asa. Bine, exagerez putin pentru accentuarea "dramatismului", dar nu e departe de adevar. Cam asa merge, cel putin pentru mine, viata. Uneori un pas inainte, chiar unul timid, e mai valoros decat zece inapoi pe alte planuri. Compensare, echilibru si intelegere. Uneori imi permit si luxul compasiunii. In ultimele cateva zile am trait din plin experienta unor pasi inainte si noi perspective se intrevad. Draga Valentine, cand citesti randurile astea, vei intelege mai bine ca oricine la ce ma refer. Personalitate fluida. Poate la o examinare superficiala ar fi catalogata ca labilitate, dar cine e X sau Y sa zica asta despre altcineva? Acum e mai bine si oricum, trend-ul general este unul ascendent, dupa cum am vorbit ultima oara. E interesant de observat cum se schimba dinamica si energia de care dispui cand esti in urcare. Foarte interesant. Oricum sunt mai bine dispus acum si nu este foarte frecventa starea, vroiam sa ma "laud" putin... :)

duminică, 7 octombrie 2007

Fugit Irreparabile tempus

Parca ieri faceam un revelion de care nu-mi aduc aminte prea multe... Era ianuarie, incepea un an nou si asa mai departe. Multi foarte fericiti, fara sa poata spune de ce sau cum, pur si simplu. Probabil ca nu trebuie sa justifici fericirea, trebuie doar sa o accepti, asa cum accepti ca ti s-a gainatat un porumbel in cap; ai vrea sa il strangi de gat, dar nu ai cum - deci accepti! E uite ca mie nu-mi vine a accepta asa orice gainat ce se autointituleaza pompos "Fericire" (cu "F" mare - varii interpretari). Parca tot trebuie sa imi dau putin cu parerea si sa diger fenomenul. Ferice ce-i saraci la minte, a lor este fericirea, cu "f" mic sau mare. Trecand peste veselia debordanta si inexplicabila adusa de noul an, ma pregateam si eu totusi de un an nou, cu putine sperante, proiecte pentru diverse si asa mai departe... Dar uite ca suntem in octombrie deja si inca nu s-a intamplat mare lucru. Cand a trecut anul asta?! Cand a trecut 2006 ca tot veni vorba?! Inteleg ca ti se accelereaza perceptia timpului odata cu varsta, dar deja e ridicol. Nici nu apuc bine sa ma trezesc din betia de revelion, atunci cand e si aia, ca gata, trebuie sa ma pregatesc pentru urmatoarea! Sublima perspectiva, n-am ce zice. In ritmul asta nu trebuie sa-mi fac griji ca voi numara anii pana la "pensionarea definitiva", ca sa zic asa, trebuie doar sa motai de cateva ori, un pui de somn si gata!
Intrebarea interesanta ar fi de ce? Prea multe griji? Prea mult stres? Prea multe probleme si preocupari? Prea putin timp pentru tine insuti si pentru viata. O vacanta pe un litoral undeva, pe fuga si gata... ti-ai luat doza de "viata" pentru jumatate de an... Jumatate de an care oricum trece peste tine fara sa-ti dai seama. Poate cate putin din fiecare si altele pe langa. Si ce sa faci? Care-i solutia? Sunt satul de "gandirea pozitiva" care spune ca daca vrei poti, ca poti sa-ti faci timp etcetera. Ce-i prea mult strica, iar evitarea problemei, gandind pozitiv, nu ajuta.

sâmbătă, 29 septembrie 2007

18 - 29

Prin 18-29, ma refer la un interval de varsta. Citeam prin ziare de cea mai scazuta prezenta la un targ de job-uri oarecare si de frustrarea organizatorilor legata de interesul scazut al tinerilor cu sau fara calificare pentru oferta existenta. Socant ce sa zic... pentru cine nu si-a pus materia cenusie la treaba sau e pur si simplu ipocrit! Cum adica e ingrijorator?! As zice ca e mai degraba evident, un cuvant mai potrivit. Bine, aici problema este mai complicata... Pe de o parte, nu exista o mentalitate a responsabilitatii la majoritatea indivizilor de diferite varste (cu accent pe cei trecuti de 30 de ani), iar pe de alta parte, angajatorii din Romania, sunt specializati in exploatare. Exploatare prin salarii minime, beneficii minime sau pur si simplu suprasolicitare sub amenintarea "nu-ti convine, usa e acolo!". Iar la stat, majoritatea slujbelor sunt prost platite si nu ofera nici un fel de stimulare materiala sau intelectuala. Si uite asa, se orienteaza majoritatea tinerilor spre mirajul posturilor de prin firmele straine, unde de multe ori, situatia e si mai grava. Revenind la dilema organizatorilor acelui targ de job-uri, le sugerez sa se mai documenteze cu cate un sondaj de piata (facut "pe bune", nu cu studenti platiti cu cativa zeci de lei pe chestionar) ca sa vada cum sta treaba. Acum nu zice nimeni ca trebuie sa aterizezi pe un post minune din prima, dar oferta de la noi este de multe ori ridicula. Asa ca, sa se duca toti tinerii pe la firmele straine, sa-si caute o cariera reala si realizabila, nu himerele caraghioase pe care le ofera statul Roman pe ici pe colo si sa ramanem in continuare o tara unde motto-ul la ordinea zilei este "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc!"!

vineri, 28 septembrie 2007

Fumator de ocazie

Uite asa, imi aprind o tigarica nenorocita (pe bune!!) ca sa gasesc inspiratia pentru articolul asta. Inspir cu toata puterea (ramasa) in plamani... e al naibii de buna! Ma delectez cu indeletnicirea asta de cativa ani buni si sunt ca multi fumatori rusinat parca sa marturisesc... Fumezi? Si vine un "da" chinuit, parca batut, dar imi vine imediat in minte... parca as fuma o tigara... Am citit tot ce se poate citi despre fumat, am vazut si inteles ca iti face rau, simt pe pielea mea chestiunea, dar uite ca nu-mi vine sa ma las. Si cum va sari orice nefumator, "asa zic toti!". Hai sictir! Nu vreau, nu pot, ce mai conteaza? Sunt prigonit destul la serviciu, unde trebuie sa iesi in curtea "blocului" ca sa fumezi, asa ca nu mai conteaza. Oricum, parca te loveste si un sentiment de victima amarata, deci cu atat mai bine. Nu mai poti fuma nicaieri. E uite ca fumez, numai asa, ca-mi place! Autodistructiv si naiv, nu?

miercuri, 26 septembrie 2007

Nuca-n perete

O alta zi insipida, inodora si incolora, dar cu mici inflorituri pe ici pe colo. Usor sufocat in metrou, cam ca in fiecare dimineata de altfel, dar azi putin mai mult, usor uimit de baiatul care s-a intors sa-mi dea ochelarii de soare care i se agatasera de traista (de fapt de-a dreptul socat... de unde-o fi aparut omu' ala care sa se intoarca sa dea ceva ce putea fi luat, fara vreo complicatie???), am ajuns la serviciu. Plictiseala mare, oamenii din management la fel de incompetenti si veseli ca de obicei, ca vorba lu' Murphy, cu cat urci pe scara ierarhica intr-o companie mare, incompetenta creste exponential, dar una peste alta a fost bine, gustul libertatii de o zi intre doua slujbe (9), indulcind putin orele. Alte cateva mici bucurii au venit in intampinarea mea spre sfarsitul zilei si, spre surprinderea mea si chiar o usoara iritare, pot sa zic ca nu prea am a ma plange azi. Uite ca se prea poate si una d'asta, ca nuca-n perete, o zi buna.

marți, 25 septembrie 2007

Regret

Stau de multe ori si ma intreb, ce inseamna sa regreti... Am invatat si am citit despre fel si fel de omuleti cu astfel de preocupari mondene, dar parca e altceva din perspectiva mea, pur egocentrica si egoista...
Regret un cuvant nespus, regret o vorba aruncata cu rautate, regret un gest nefacut, regret o mangaiere neoferita, regret timpul pierdut, regret anticipat timpul pe care il voi pierde, regret un drum nefacut la un om pe patul de moarte, regret cearta aceea stupida, regret ca nu ma duc destul de des sa vizitez un mormant, regret ca nu spun "te iubesc" suficient de des unei persoane, regret ca nu am acum pe cineva langa mine, regret un telefon dat, regret un mesaj scris, regret o zi pierduta, regret o ocazie unica pierduta pentru totdeauna, regret ca am fost prost cand nu trebuia, regret ca inca mai sunt, regret ca imi pasa cand ar trebui sa dau cu piciorul, regret ca vad mai mult decat ar trebui, regret ca nu sunt ignorant si regret ca regret atat de mult de ma satur doar auzindu-ma. Mi-ar trebui doua trei palme peste cap sa ma trezesc la realitate... sau poate sunt mai treaz decat altii si poate tocmai de asta regret atat de multe. O viata fara regrete? Unde zei, o fi?

duminică, 23 septembrie 2007

Melancolie

Usor melancolic (de unde si titlul) si mai bine dispus azi, ca doar maine arunc o demisie mult asteptata sefilor de la prezentul job de [...], mi-a venit din nou in minte "evenimentul" sarbatorit cu intarziere vinerea asta (data ar fi fost 15 septembrie). Am pus ghilimele pentru ca este un eveniment pentru mine, desi poate parea nesemnificativ pentru cineva din afara... Pe 15 septembrie s-au facut 10 ani de cand ii numesc "pretini" pe ceilalti 5 membri din grupul vesel. La 25 de ani, eu o numesc o realizare, mai ales in prezent, cand caracteristica generala a relatiilor interumane este superficialitatea. Uite ca se poate si altfel.
Nu pot sa vorbesc despre asta, fara sa pomenesc si de o prietena draga, Valentine (se stie ea :) ), pe care o cunosc doar de 17-18 ani... Astfel de relatii te tin in picioare in momente in care primesti doar suturi de pe la "binevoitori" sau de la viata in general. Nu degeaba se spune ca "viata e o [...]".