Halloween

31 octombrie si deci sarbatorim Halloween-ul. Sa-i spunem in romana "ziua tuturor sfintilor" ar fi poate putin exagerat. Am auzit de multe ori oameni indignati de acest import de idei, concepte, etc. din afara in Romania, printre care se numara si aceasta sarbatoare. Parerea mea? Daca nu esti in stare sa ai idei proprii... nu comenta! Halloween-ul este amuzant si haios, nu atat prin costume si jucariile folosite, ci prin atmosfera pe care o inspira si anume o veselie copilaroasa, o detasare de alte aspecte mai "serioase" ale vietii cotidiene.

Prin urmare pot sa zic ca sunt unul dintre cei carora le place aceasta sarbatoare, chiar daca la noi este inca foarte timida. Ar fi minunat ca in timp sa ajungem si noi sa avem obiceiuri specifice, sa se spuna ca in State se face "trick-or-treating", in Romania "ne dati-ori-va-dam", etc. Sa fie putin personalizata sarbatoarea pentru noi, de asta am avea nevoie si de asta ducem lipsa. Sa copiezi e usor, sa-ti insusesti e mult mai greu.

In alta ordine de idei, bucurati-va de aceasta zi si profitati de ocazie, facand ceva misto!

Life

I'll add some photos from now on, photos that give me a feeling, either making me sad, happy, dreamy or anything else.

I found this photo on a site, and I must admit I'm speechless. The word that could describe it is "Life" and it just makes me happy. :)

De ce iubim Bucurestiul?

De ceva timp sunt asaltat de aceasta campanie discreta, de care nu am auzit prea multe. Nu, nu am gresit, chiar asa am vrut sa spun! Mai vezi pe la un colt de strada cate o placa inscrisa cu ceva de genul "Strada unde am cunoscut-o pe Suzana" sau alte asemenea sintagme haioase si prin statii de metrou, in fine cam peste tot. O campanie lansata de Apa Nova, daca nu ma insel, dar recunosc ca nu m-a preocupat si scopul campaniei. Intrebarea este "De ce iubim Bucurestiul?" sau ceva asemanator, nu mi-am incarcat memoria nici macar cu sloganul campaniei. Eu am sa incerc sa raspund aici, site-ul campaniei fiind usor prea sters pentru gustul meu.

Nu sunt nascut in Bucuresti, dar aici am crescut, aici am copilarit, aici m-am maturizat. Deja apare o legatura, o conexiune cu familiarul si inradacinarea izvorata din nevoia de apartenenta sau mai bine zis siguranta. Dincolo de asta, nu cred ca as putea sa parasesc orasul asta pentru un altul din Roamania. Cu putine exceptii, as vedea un regres si nu un progres. Inacceptabil! Posibilitatile in materie de cariera, deschiderea spre exterior si deci spre civilizatie, sunt lucruri pe care le astept de la orasul asta si trebuie sa recunosc ca nu sunt dezamagit. Dimpotriva.

Zgomotos, aglomerat, poluat, murdar in general, cu oamenii mai blazati si poate mai reci decat in alte parti, este totusi un oras frumos, in continua dezvoltare. Imi place pentru ca de acest oras ma leaga multe amintiri, practic toata viata mea de pana acum si pentru ca aici am avut ocazii pe care nu le-as fi avut in alte parti. Aici am vazut mai multe, am invatat mai multe si aici am cunoscut mai multi oameni decat ar fi posibil in alte parti, daca nu din alt motiv decat ca este cel mai populat din Romania.

Nu pot sa spun ca iubesc orasul, pentru ca l-as abandona imediat pentru un oras mai "vestic" dar, la momentul actual, este aproape de un ideal modest.

La multi ani

Nu e scris chiar pe 24 mesajul, dar abia acum m-am gandit ca ar fi frumos sa scriu aici cateva cuvinte.

La multi ani, Valentine!

Cum ziceam si aseara, macar cateva luni de acum inainte nu mai pot sa te tachinez, acum ca avem aceeasi varsta. Dar lasa ca vine si ziua mea! Iti doresc toata fericirea din lume si sa realizezi ce ti-ai propus. Stii doar ca sunt multe de facut, nu e timp de pierdut. Lumea asteapta si noi pe ea, ce sa zic. :)

Tag-ul "Bucuresti" este pus pentru ca as vrea sa recomand oricui binevoieste a citi pe aici, un club, despre care eu abia am aflat, dar care deja este printre primele locuri in topul preferintelor, respectiv Music Club. Muzica buna, lume la fel si mult spatiu, destul de bine si eficient folosit si un decor interesant, dar nu tipator. Formatia de ieri seara m-a impresionat placut si pot sa spun ca a fost un concert foarte bun. Club trecut la capitolul "trebuie sa merg din nou", fara nici o discutie.

Inca o data La multi ani si numai bine!

Schimbare

Putina culoare nu strica. Iar un blog bilingv mi se pare cu atat mai interesant. Un fel de jurnal intim/public. Sentimentul este foarte interesant si greu de descris, dar ma voi gandi la o descriere adecvata.

Intr-o zi insorita, la sfarsitul lui octombrie, va doresc o zi minunata voua, cititor anonim si celui cunoscut deopotriva.

Resolution

It's high time for a few changes. The blog's layout, different languages, being just a few. A new begining, then again you may think every day might be a new begining. One tends to seek balance and stability in his life, but every now and then a few changes or major changes are a breeze of sea air. So, I'll deem this to be a major new begining for me, a resolution for past events.

Out of boredom or more likely intrigued by one particular person, I decided long ago, to join a forum. It was about a tv show. What first seemed to be a waste of time, turned out to be a very intriguing experience. Up's and down's, high's and low's. That's how I would describe it in a few words. A few interesting people and lots of idiots. Then again, isn't that daily life? I enjoyed it nonetheless. But every story must have an appropriate ending. And this is it. I realized lately that that small group I joined, mostly kids, wasn't for me. I don't fit in. A little hesitant at first, I cut off all connections, save a few. It's for the best.

As Valentine knows, this year, things tend to get better. For me as well for her. We both worked for what we have so this makes it even better. I look forward to geting that link, Valentine, don't keep me in suspanse.

Your, younger at times, spiritual brother, Andrew!

Aequitas

Un pas inainte, doi inapoi... alti trei inapoi si tot asa. Bine, exagerez putin pentru accentuarea "dramatismului", dar nu e departe de adevar. Cam asa merge, cel putin pentru mine, viata. Uneori un pas inainte, chiar unul timid, e mai valoros decat zece inapoi pe alte planuri. Compensare, echilibru si intelegere. Uneori imi permit si luxul compasiunii. In ultimele cateva zile am trait din plin experienta unor pasi inainte si noi perspective se intrevad. Draga Valentine, cand citesti randurile astea, vei intelege mai bine ca oricine la ce ma refer. Personalitate fluida. Poate la o examinare superficiala ar fi catalogata ca labilitate, dar cine e X sau Y sa zica asta despre altcineva? Acum e mai bine si oricum, trend-ul general este unul ascendent, dupa cum am vorbit ultima oara. E interesant de observat cum se schimba dinamica si energia de care dispui cand esti in urcare. Foarte interesant. Oricum sunt mai bine dispus acum si nu este foarte frecventa starea, vroiam sa ma "laud" putin... :)

Fugit Irreparabile tempus

Parca ieri faceam un revelion de care nu-mi aduc aminte prea multe... Era ianuarie, incepea un an nou si asa mai departe. Multi foarte fericiti, fara sa poata spune de ce sau cum, pur si simplu. Probabil ca nu trebuie sa justifici fericirea, trebuie doar sa o accepti, asa cum accepti ca ti s-a gainatat un porumbel in cap; ai vrea sa il strangi de gat, dar nu ai cum - deci accepti! E uite ca mie nu-mi vine a accepta asa orice gainat ce se autointituleaza pompos "Fericire" (cu "F" mare - varii interpretari). Parca tot trebuie sa imi dau putin cu parerea si sa diger fenomenul. Ferice ce-i saraci la minte, a lor este fericirea, cu "f" mic sau mare. Trecand peste veselia debordanta si inexplicabila adusa de noul an, ma pregateam si eu totusi de un an nou, cu putine sperante, proiecte pentru diverse si asa mai departe... Dar uite ca suntem in octombrie deja si inca nu s-a intamplat mare lucru. Cand a trecut anul asta?! Cand a trecut 2006 ca tot veni vorba?! Inteleg ca ti se accelereaza perceptia timpului odata cu varsta, dar deja e ridicol. Nici nu apuc bine sa ma trezesc din betia de revelion, atunci cand e si aia, ca gata, trebuie sa ma pregatesc pentru urmatoarea! Sublima perspectiva, n-am ce zice. In ritmul asta nu trebuie sa-mi fac griji ca voi numara anii pana la "pensionarea definitiva", ca sa zic asa, trebuie doar sa motai de cateva ori, un pui de somn si gata!
Intrebarea interesanta ar fi de ce? Prea multe griji? Prea mult stres? Prea multe probleme si preocupari? Prea putin timp pentru tine insuti si pentru viata. O vacanta pe un litoral undeva, pe fuga si gata... ti-ai luat doza de "viata" pentru jumatate de an... Jumatate de an care oricum trece peste tine fara sa-ti dai seama. Poate cate putin din fiecare si altele pe langa. Si ce sa faci? Care-i solutia? Sunt satul de "gandirea pozitiva" care spune ca daca vrei poti, ca poti sa-ti faci timp etcetera. Ce-i prea mult strica, iar evitarea problemei, gandind pozitiv, nu ajuta.