Nuca-n perete

O alta zi insipida, inodora si incolora, dar cu mici inflorituri pe ici pe colo. Usor sufocat in metrou, cam ca in fiecare dimineata de altfel, dar azi putin mai mult, usor uimit de baiatul care s-a intors sa-mi dea ochelarii de soare care i se agatasera de traista (de fapt de-a dreptul socat... de unde-o fi aparut omu' ala care sa se intoarca sa dea ceva ce putea fi luat, fara vreo complicatie???), am ajuns la serviciu. Plictiseala mare, oamenii din management la fel de incompetenti si veseli ca de obicei, ca vorba lu' Murphy, cu cat urci pe scara ierarhica intr-o companie mare, incompetenta creste exponential, dar una peste alta a fost bine, gustul libertatii de o zi intre doua slujbe (9), indulcind putin orele. Alte cateva mici bucurii au venit in intampinarea mea spre sfarsitul zilei si, spre surprinderea mea si chiar o usoara iritare, pot sa zic ca nu prea am a ma plange azi. Uite ca se prea poate si una d'asta, ca nuca-n perete, o zi buna.