Doi

Am spus ca voi continua si asa fac. Sa povestesc mai detaliat despre acea emisiune fara nume de care am amintit acum cateva zile... despre oamenii si intamplarile care au devenit parte din viata mea pentru cateva luni bune. Emisiunea este Megastar. Un format importat cu succes as spune eu, de la americani probabil, desi exista si la francezi, nemti... cine a venit cu ideea nu stiu si mi-e prea lene ca sa ma documentez la ora asta. Un concurs palpitant, in care o mana de tineri incearca sa demonstreze ca au talent in ale muzichiei. Simplu. Frumos. Concurentul de care, de asemenea, am amintit, oarecum anonim in articolul anterior, a fost Catalin. O personalitate puternica si un caracter pe masura si in acelasi timp foarte copilaros in manifestari, un om bun si cu mult talent. Cum eu caut in muzica o traire, un sentiment, iar el stia sa transmita ceva ascultatorilor, mi-a atras atentia de la inceput. Cum nu se putea sa placa tuturor au fost si mici hopuri pe parcurs, iar forumul, atat de drag mie intr-o perioada, a devenit un camp de lupta, unde am incercat in limita umilelor mele posibilitati sa vorbesc pentru el, sa demonstrez ca vorbele derizorii aruncate la intamplare pe acolo, nu erau decat cuvinte fara rost. Cat am reusit nu stiu si nici nu vreau sa stiu. Cum am mai incercat sa-l ajut si sa-l sustin, iarasi, nu mai vreau sa stiu. Ce a fost a fost. Si a fost bine pana la urma. A castigat. Bravo lui! Acum, cu aparitia primului sau clip, este deja evident ca acel concurs a fost partea usoara. Greul abia incepe. Si inca ce "greu"... piata muzicala romaneasca. Ma abtin de la alte comentarii, pentru ca oricum ar fi inutil si, in plus, astea sunt pentru discutiile intre prieteni. L-am urmarit de-a lungul a catorva luni, am trait cateva emotii ici colo, cand credeam ca inevitabilul se va produce si va parasi concursul, dar nu s-a intamplat... a ramas... pana la capat. Un luptator. Dupa terminarea emisiunii am reusit sa il si cunosc. Ce bucurie adolescentina si atunci, cand aveam ocazia sa-l felicit in persoana. Manifestul exterior a fost evident limitat si retinut. Nici nu cred ca a stiut. Ironic intr-un fel, irelevant intr-altul. Prins in viata de "artist", s-a evaporat treptat din peisaj si nu am mai reusit sa pastrez legatura, dar raman cateva amintiri frumoase.
Forumul... ce pot sa zic... A fost frumos, am cunoscut multi oameni, unul si unul. Am legat si prietenii sau poate o prietenie, care sper sa reziste celei mai dure probe... cea a timpului. Ana. Un copil fascinant, poate prea devreme confruntata cu greutatile vietii si cu necesitatea de a se maturiza. Inteleapta si senina de obicei, copilaroasa si jucausa atunci cand lasa la o parte grijile. O persoana minunata si careia ii doresc tot binele din lume. Merita. Alti prieteni s-au perindat prin viata mea in aceste cateva luni de conferinte si "mess". Unii au ramas o vreme, altii s-au dus repede, dar toti au lasat cate ceva, o amintire. Cineva spunea ca ai cate ceva de invatat de la oricine si avea dreptate. Am invatat, am trait... iar acum imi raman amintirile unei intamplari frumoase de vara... Orice lucru bun are totusi un sfarsit si nu e cazul sa devin prea sentimental acum, cand ma pregatesc de noi "orizonturi".
Astea fiind spuse, inchei povestea cu un suras trist... a fost frumos...