O emisiune, un forum, o intamplare...

Imi aprind ultima tigara din pachet si ma pregatesc sa imi testez abilitatile de narator. E vineri 14, septembrie. Aproape un an de cand ma plictisesc la o slujba insipida, intr-o firma bogata in oameni de aceeasi natura. Exceptiile ma ajuta sa trec de la o zi la alta, de luni pana vineri. Cam asa este peste tot, exceptiile iti aduc un zambet, o mica bucurie poate, iar maculatura te apasa. Ce exceptii? Un eveniment iesit din comun, la care vin toti gura-casca sa se holbeze neintelegand nimic, o persoana iesita din comun, care incearca de cele mai multe ori sa se amestece in multime, sa nu iasa in evidenta, dar care iti apare ca "lumina de la capatul tunelului"; din pacate poate fi un tren sau cineva care vine sa te salveze dintr-o singuratate apasatoare... Unde ii gasesti? Cred ca oriunde, trebuie doar sa deschizi ochii. Asta ma aduce unde vroiam sa ajung de la inceput si anume la o poveste placuta mie. Am uitat cand a inceput... cred ca undeva prin aprilie, sa tot fie 4-5 luni de atunci. Cu 6-7 luni inainte, am urmarit o emisiune care s-a diferentiat putin de productiile de duzina cu care ma sufoca televiziunile din Romania, o emisiune cu un grup de tineri incercand sa faca ceva in muzica. Un format importat din "afara" si adus pe meleagurile mioritice (trebuia sa folosesc o expresie atat de draga semidoctilor cu pretentii si "tocita" astfel pana la refuz) cu succes as zice eu. Mici hopuri si poticneli "pe ici pe colo", dar e normal, ca pentru orice nou-nascut, primii pasi sunt un obstacol descurajant. Spuneam ca am urmarit aceasta emisiune... si mi-a placut. Am gasit printre cei de acolo, un concurent care mi-a atras atentia in mod deosebit. Un tanar care chiar reusea sa "spuna" ceva prin ce canta, care traia ce canta, lucru mai rar intalnit in prezent printre miriada de "artisti" de peste tot. Am urmarit o vreme si mi-am facut datoria de cetatean votand (doar atat?), dar apoi am vrut mai mult... Am vrut sa ma implic mai mult, pentru ca tot era la doi pasi de mine, spre deosebire de cele de peste hotare, atat de inaccesibile... Am intrat pe site-ul (nu ma pot obisnui deloc cu acel cuvant "sait", despre care circula zvonul ca ar fi intrat cu surle si trambite in limba romana) emisiunii si dupa o privire aruncata la poze si diverse stiri, am gasit ceva mult mai interesant... forumul! Nu puteam sa ratez ocazia, desi experientele mele anterioare cu forumurile fusesera cel putin dezastruoase. M-am inregistrat si am inceput sa scriu... Nu a durat mult si am spus ca nu am ce cauta acolo, ca ma enervez degeaba; cel mult o saptamana. A urmat o pauza, apoi am revenit cu forte proaspete si am insistat pana cand am ajuns unul dintre utilizatorii fideli ai forumului. Inca nu se intamplase nimic deosebit. Un conflict de idei aici, o discutie in contradictoriu fara rezolvare acolo... Lucruri marunte, dar care imi colorau momente care poate ar fi fost altfel mai goale. Apoi lucrurile au luat o intorsatura ciudata... Am ajuns sa ma implic, sa ma afecteze vorbele celor de acolo, sa le pun la suflet cum se zice. Am ajuns la conflicte mai mult sau mai putin ilare, mai incisive sau mai haotice... Apoi concursul, emisiunea s-a terminat. Spre bucuria mea surprinzatoare ca intensitate pentru mine insumi la momentul respectiv, a castigat favoritul meu. Dar sa nu ma grabesc... aparent fantoma acelor trairi inca ma bantuie chiar si acum, cand consider ca am trecut mai departe. Cu putin inainte de finalul emisiunii, statutul meu de "fan" mi-a oferit o punte catre alti cativa oameni de pe forum. Asa am ajuns sa vorbesc cu T.G., apoi cu M.I. Am schimbat adresele de yahoo si am inceput sa vorbim. Asa am descoperit doi oameni fascinanti si foarte diferiti, unul de 31 de ani, altul de 16... Dar am putut in scurt timp sa spun, fara sa par penibil, ca imi sunt prieteni. De la un lucru atat de banal precum un concurs televizat, trei oameni au reusit sa stabileasca o legatura, indiferenta la distanta in kilometri ce ne separa, deloc neglijabila de altfel. Am ajuns prin intermediul lui T. si a felului de a fi, extrovert si sociabil, dand un nou inteles cuvantului "comunicativ" sa il cunosc pe chiar concurentul care mi-a dat atat de mult peste cap rutina zilnica... Un tanar surprinzator, copilaros si vesel, deschis si increzator in cei din jurul lui mai mult decat pare posibil. M-am bucurat atunci. Reusisem ceva iesit din comun... cunoscusem o "vedeta" in devenire, cunoscusem in alte imprejurari si oameni din televiziunea care difuza emisiunea, iarasi prilej de incantare si diversitate. A fost frumos cat a durat.
Apoi, intr-o zi, unul dintre cei de pe forum, un securist deghizat, mi-a trimis un mesaj privat. O intrebare simpla: "vrei sa vorbim pe mess?" si un raspuns din partea mea la fel de simplu si incantat as putea spune, un da categoric si grabit. Foarte rapid am constatat ca suntem amandoi in Bucuresti si am iesit "la o bere". Am cunoscut, din nou, un om fascinant, foarte bine inradacinat in realitate si cu o vedere care trecea dincolo de aparentele fiecaruia. Ce a urmat a fost si mai interesant si mult mai haotic, dar minunat, decat ma asteptam. O invitatie intr-o conferinta. Nu mai intrasem in asa ceva niciodata si a durat ceva pana am reusit sa "ma prind". Au inceput apoi sa "curga" id-urile de yahoo in lista mea. Oameni mai tineri, de 14-16 ani, mai in varsta, mergand pana pe la 40 de ani. O experienta care ma incanta si intriga prin multitudinea de senzatii si sentimente prin care ma trecea in ritmul nebun al unui rollercoaster. Am neglijat apoi multe alte aspecte ale vietii mele de zi cu zi, pentru a putea "trata" aceasta noua situatie cu atentia pe care o merita. Vroiam sa-i cunosc pe toti, sa vorbesc cu ei, sa ii vad, sa aflu... sa cunosc... O curiozitate bolnava chiar! Am ajuns apoi sa intalnesc tot mai multi dintre ei si sa-mi confirm sau sa-mi infirm teoriile si ipotezele despre fiecare in parte. Unele bune, unele rele, asta e! Nu poti sa le ai pe toate. E incredibil ca atatia oameni au reusit sa vorbeasca si sa se inteleaga intr-un timp atat de scurt si au ajuns chiar sa tina unii la altii, in interiorul confortabil al unor "bisericute", aparute acolo unde fie sentimentele erau sincere, fie alte motive mai... simple, isi faceau locul.